…….

,

,,Trecea un om pe drum aseară,

Trecea cântând încet pe drum,

Știu eu? Poate cânta să – i pară

Drumul mai scurt, – ori poate cum

Era așa frumos aseară,

Poate cânta ca să nu – l doară

Că – i singur numai el pe drum?

Trecea, și eu eram la poartă

Și și – a văzut de drumul lui,

Dar ce mi-o fi venit deodată

De am oftat, n-oi ști să spui.

Și nu-mi venea să plec din poartă,

Și parcă – un dor de viața toată

M-a prins privind în urma lui..

Așa ne-o fi la fiecare,

Că stăm în poartă și nu știm

Pe călător măcar de-l doare

Ceva și de ne pomenim

Oftând, pesemne fiecare

Ne-om fi simțind departe tare

De-un drum pe care-am vrea să fim.

Trecea un om pe drum aseară…“

Elena Farago

…..

E attraverso i papaveri danzanti
alla mia anima arrivava una brezza
che con tocco soave la cullava.(JK)

–

,, .. -De ce ți-e drag tocmai el?-Așa s-a întâmplat. Într-o zi, nu știu cum, parcă s-a răspândit în ființa mea întreagă o mireasmă îmbătătoare și dulce. Un nume a început să mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu știu ce s-a întâmplat. Poate că știe el. El știe tot…-Și tu ce știi?-Îl iubesc.-Și toată ziua ce faci?-Îl aștept.-Și când vine?-Mă odihnesc în brațele lui.-Ești atât de obosită?-Da, e chinuitor, istovitor să aștepți!-Atunci, ești nefericită!-Nu! Fiindcă vine.”…Cartea Mironei-Cella Serghi“

Antonia Pozzi, ”Iarnă – Inverno”

catalinafrancoblog

Antonia Pozzi, ”Iarnă – Inverno”

Negre fire de plopi
fire negre de nori
roșu cer
și prima iarbă
fără zăpadă
strălucitoare
mă gândesc e primăvară deja
și mă uit
dacă nu cumva
au apărut primulele.
Dar brumă albastră curge prin văi
ceața adoarme prin șanțuri
lent pustiește-o paloare
durerile cerului.
Noaptea coboară –
nici o floare n-a apărut –
e iarnă – suflete-al meu –
e iarnă.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Fili neri di pioppi
fili neri di nubi
sul cielo rosso
e questa prima erba
libera dalla neve
chiara
che fa pensare alla primavera
e guardare
se ad una svolta
nascono le primule.
Ma il ghiaccio inazzurra i sentieri
la nebbia addormenta i fossati
un lento pallore devasta
i dolori del cielo.
Scende la notte –
nessun fiore e nato –
e inverno – anima –
e inverno.

30

View original post

….

Dio mio, spiegami amore

come si fa ad amare la carne senza baciarne l’anima.(Alda Merini

 

“Când vor seca izvoarele şi când ploile vor pleca în sus
eu şi cu tine ne vom ține de mână
şi vom plânge, vom plânge
ca să nu rămână văduvită de tristețe
această ţară de vis.”(Nichita Stanescu)

……..

Non mi accusate, donne, d’aver amato,

non condannatemi, donne cortesi

per l’ardore con cui tutta bruciai, anima e corpo,

né per le mille pene ch’ebbi a soffrire

né per aver perduto in lacrime

cosi gran tempo. Imploro voi

di non rimproverarmi, solo questo chiedo.

Peccai, e vero, ma quale patimento!

Percio non accrescete il mio tormento,

voi, che confidando nell’Amore sperate

d’amar ed esser riamate

con gran passione

e piu protette di me,

di me che vi auguro felicita e consolazione(LL)

…….

……

Tutti riceviamo un dono.
Poi, non ricordiamo piu
né da chi, né che sia.
Soltanto ne conserviamo
– pungente e senza condono –
la spina della nostalgia.(Magritte)